La bac n-am copiat, ca eram copil fricos si nevricos si la sport n-aveam de la cine copia
.
In facultate insa, am studiat multe metode de copiat, dar tot copil fricos si nevricos am ramas si daca nu era “invitatie la copiat” stateam blindata cu toate cursurile, da nu scoteam nimic. Noroc ca ma cunosteam cu seminaristii si veneau special sa pot eu copia. Da’ mi se facea rusine
.
Anyway, de cand a scris Costin despre metodele moderne de copiere cu microcasti wireless, tot ma bate gandul sa-i explic cum era cu superglue-ul.
Acu’, daca si Arhi se cramponeaza de metode de copiat destepte, parca ma apuca un dor de o fitzuica, de-o casca, de-o emisie.
Offf , ce vremuri.
Cum va spuneam, in Politehnica era o metoda de copiere garantata; care a determinat revolutionarea vigilentei profesorilor, pana la izolarea salilor de curs. Sa nu intre unde radio… ![]()
Niste studenti si-au improvizat emitatoare radio, la inceput in joaca, dupa care au constatat ca e o metoda foarte eficienta de copiere. Cum poti copia mai bine decat dupa dictare? Se dictau nu doar texte si formule, dar si grafice.
Fiind o metoda revolutionara de copiere la momentul respectiv, improvizata pe genunchi, mergeai la examen cu radioul din dotare si sperai sa nu dicteze aia pe frecventa Radio Delta, ca stia tot Bucurestiul ce examen dai.
Puneai casca in ureche si lucrai la a o face nevazuta: casca desfacuta artistic, difuzorul plasat cu grija in ureche, firul dezizolat trecut pe langa ureche, camuflat cu machiaj/fond de ten, prin par, lipit bine, sa nu se rupa, adus pe ceafa , pe spate pe sub tricou/camasa pana la radioul portabil pe care il aveai in dotare, bine camuflat pe sub haine.
Cine avea parul lung, in speta fetele, scapa mai usor cu camuflajul, dadea parul peste ureche si putea sa puna si casca normala.
Dar baietii, munceau o vara intreaga sa cultive o freza dezordonata, pe care la sfarsitul sesiunii de restante o dadeau jos, cu tot cu superglue-ul care se dadea jos doar cu foarfeca.
La inceputul toamnei, hair stylistii/frizerii aveau un soc sa tunda studenti parosi cu smocuri de super glue.
Intre timp, s-au raspandit telefoanele mobile, optiunile de 1 cent/minut si dictarea la telefon era mai eficienta si mai usor accesibila. Dar si vigilenta profesorilor a crescut.